Dupa cum spuneam intr-un articol anterior odata decis la forma acvariului si componentele sale se va trece la alegerea pestilor si plantelor. In aceasta etapa exista doua directii de orientare, mai précis este vorba de alegerea pestilor in functie de caracteristicile acvariului si in principal ne referim la volumul acestuia, si de caracteristicile fizico-chimice ce trebuiesc indeplinite atat de catre pesti cat si de plante, iar a doua directie este alegarea plantelor ce urmeaza sa le introduceti in acvariu. Plantele se cumpara in general odata cu acvariul, in timp ce pesti ceva mai tarziu. Stiu ca de regula nu aveti rabdare si vreti pesti imediat, insa acvariu dupa plantare trebuie obligatoiu sa treca printr-un proces de cilcare (despre ciclare vom vb intr-un articol separat).
Alegerea plantelor desi la prima vedere pare simpla sunt cateva lucruri de care trebuie sa tineti seama: unul ar fi lumina, altul ar fi pH si duritatea apei, fertilizanti (despre fertilizanti vom vorbi intr-un alt articol mult mai pe larg) si ultimul temperatura pe care trebuie sa o asigurati pentru o dezvoltare armonioasa. Trebuie sa alegi plante care au aceleasi caracterisiti si care au acelasi necesar. Nu luati multe plante de la inceput daca nu aveti experienta pentru a nu arunca bani in vant. Alegi plante care au un necesar mediu spre scazut de fertilizare si lumina, pentru inceput, urmand ca dupa ce ati capatat experienta sa treceti la plante, mai deosebite ca ingrijire si inmultire. Pentru a va usura munca si cautarile am sa va prenzit cateva specii de plante ce necesita putin lumina si un link unde puteti gasi mai multe detalii despre fiecare in parte: mai multe specii de Cryptocoryne, Anubias, Rotala, Echinodorus parviflorus, Hydrocotyle leucocephala, de Myripphullum, Bacopa caroliniana/ monnieri, Vesicularia dubyana (Java Moss) si Mircosorum pteropus intalnit sub numele de Java Fern, Hygrophila polysperma.
Ar mai trebuie sa stiti faptul ca plantele nu trebuie sa aiba frunzele transparente, patate de alge sau radacinile negre, acestea fiind semne ca planta este bonlava.
Ca si in cazul altor vietuitoare pesti au nevoie de spatiu pentru a se dezvolta frumos si armonios, iar in cele ce urmeaza am sa va arat cum se calculeaza volumul de apa pentru fiecare peste pe care vreti sa il cumparati. Pesti care ajung la maturitate la 5 cm au nevoie de circa 1-1,5 litri pe centrimetru de pesti, asta insemand ca va avea nevoie de un volul situat intre 6 si 8 litri de apa. Pesti care ajung la maturitate la 10 cm vor avea nevoie de cel putin 2 litri pe cm, pentru cei care ajung pana la 14 cm vom avea nvoie de 3 litri pe centrimetru de peste, iar ce este peste aceasta lungime are un necesar de 4 litri pe cm. Probabil ca acum va intrebati de unde veti sti ce dimensiune vor avea la maturitate, daca sunteti un acvarist incepator, pai nimic mai simplu de la achizitionare acvariului si pana la plantelor si pana la introducerea pestilor de regula dupa 1 sapatamana de la plantare si se va face treptat (pentru a nu destabiliza acvariu). Avand astfel posibilitatea sa cereti ajutorul unui specialist, sa consultati diferite carti si reviste, nu prea sunt nici una nici alta ape piata, astfel va ramane internetul. La prima vizita la pet shop atunci cand cumparati acvariu si plantele cereti infomatii despre pestisorii care va plac, si eventual cereti sa va scrie denumirea lor populara daca nu cea stiintifica pentru a va usura munca de cercetare acasa. Odata gasita specia dorita de catre dumneavoastra, trebuie sa urmariti urmatoarele caracteristici specifice fiecarei specie in parte, dimensiunea (am discutat mai sus importanta ei), propietatile chimice ale apei de unde provine (pH, Gh, Kh), si propietatile fizice (temperature). Daca va intrebati de ce trebui sa stiti atatea lucruri despre niste vietuitoare atat de mici, am sa va spun ca exista doua motive: unul este dorinta de a nu pricinui moarte pestisori, daca apa pe care o aveti nu este propice dezvoltari lor, iar al doilea motiv ar fi ca pesti trebuie sa aiba cam acelasi caracteristi cu plantele, cand vorbim de propietati chimice si fizice. Deasemenea trebui stiut ca sunt si pesti care obisnuiesc sa mananca plante sau sa scormoneasca substratul, deranjand plantele sau chiar scotandule din radacini. NU luati pesti care au aripioarele stranse, rupte, pesti decolorati, pesti care stau pe fundul bazinului izolati (daca nu sunt sanitari), care respira anevois sau care innoata greoi, leganandu-se din tot corpul, astefle de pesti sunt bonlavi sau in convalescenta.
Daca ma intrebati pe mine ce pesti imi plac, am sa va zic scalari, neoni, discusi, in general pesti mai greu de ingrijit, si mai frumosi (din punctul de vedere al unui acavrist experimentat), insa daca ma intrebati cu ce anume ar trebui sa incepeti, va recomand cu caldura pesti usor de ingrijit precum:
xipho (xiphophorus helleri)
molly „balon” (mollienisia sphenops)
platy (platypoecilus maculatus),
guppy (lebistes reticulatus)
beta (betta splendes)
pestele paradis (macropodus opercularis)
gurami (trichogaster trichopterus)
sau zebra (danio rerio).
Pentru inceput acestea ar fi speciile pe care ar trebui sa le abordati, atentie nu toate odata sa faceti ciorba in acvariu, incercati deasemenea sa nu suprapolulati bazinul si sa va alegeti plante pe „gustul” (asemanatoare ca cerinte fizico-chimice) acestor pesti.
O greseala facuta frecvent de catre acvaristi incepatori este alegerea unei specii foarte frumoase si populare precum carassius auratus. Desi este un peste atat de frumos si apreciat este totusi un peste care are nevoie de spatiu mare de inot si face multa mizerie, fapt pentru care eu nu il recomand pentru inceput.
carassius auratus
Acest peste are foarte multe varietati pe care le puteti identifica la adresa urmatoare:
Odata realizata compatibilitatea cerintele fizico-chimice dintre plante si pesti, este cel putin la fel de important sa verificati compatibiliteate intre speciile de pesti alese de catre dumneavoastra. Exista posibilitea ca un peste sa nu fie compatibil cu altul chiar daca provin din aceasi zona geografica, nu este obligatoriu sa aiba aceleasi cerinte fizico-chimice. De regula aceasta compatibilitatea dincolo de conditiile fizico-chimice se refera la potentialul agresiv al pestilor, lucru ce trebui avut in vedre atunci cand alegeti pesti ornamentali. In cele ce urmeaza am ca va prezit o lista cu cateva specii de pesti si compatibilitatile lor:
Puntius Tetrazona poate convietuii cu urmatoarele specii: puntius nigrofasciatus, hemigrammus caudovittatus, mollienisia sphenops, melanotaenia macculochi, betta splendens, puntius conchonius, colisa lalia, xiphorhorus helleri, brachidanio rerio, puntius oligolepis, rasbora heteromorpfa, hemmigramus pulcher, tricogaster leeri, platypoecilus maculatus, etc. Desi teoretic este foarte compatibil, practic este foarte posibil sa aveti probleme cu acomodarea acestui peste.
Brachidanio rerio (zebra): puntius conconius, danio malabricus, hemigrammus pulcher, hemigramus cauduvittatus, lebistes reticulates, alte specii de brachidanio, puntius nigrofasciatus, puntius tetrazona, varietatile de corydoras, colisa lalia, platy, molly, etc. Acest peste este atat de pasnic incat daca nu ar inota in card nici nu si-ar face simtita prezenta in acvariu.
Platypoecilus maculates: hemigrammus ocellifer, xipho, specii de brachidanio, conconius, specii de hemigrammus, molly, betta splendens, specii de puntius, colisa lalia. Deasemenea extrem de pasnic ca si zebra
Aceste compatibilitati nu sunt batute in cuie, ele pot varia si se pot modifica in functie de foarte multe situatii, ca de exemplu, daca o pereche adulta se afla in perioada de reproductie poate deveni mai agesiva decat de obicei, sau poate deveni agresiva chiar si cu pesti din aceasi specie. Un alt factor ar fi varsta la care a fost introdus in acvariu (de regula pesti introdusi de pui se acomodeaza mai bine decat adulti), deasemenea factori de stres continuu pot genera agresivitatea anumitor specii, inclusiv modul de alimentatie (administrarea de grana vie) poate determina un comportament agresiv fata de anumiti pesti, existenta unor paraziti pe corpul altor pesti poate genera la fel de bine un comportament agresiv din partea semenilor din acvariu.
Pentru orice eventualitate am sa va rog sa accesati urmatorul link pentru a verifica compatibilitatea speciilor pe care le aveti sau vreti sa le achizitionati.
Plantele intr-un acavriu sunt de o insematate ce nu trebuie negliajata, ele pot servi ca suport pentru depunerea icrelor, ascunazatoare pentru pui, ascunaztoare pentru pestii mai timizi (precum Discusul), ajuta la reciclarea anumitor substante din apa si nu in ultimul rand au importanta estetica, asigurand o frumusete aparte acvariului dumneavoastra. Insa cea mai importanta calitate a lor este aceea ca ele asigura oxigenul necesar pestilor dumneavoastra, prin procesul de fotosinteza (nu am sa va explic in ce consta acest proces, banuiesc ca stie toata lumea). Intr-un acvariu trebuie sa existe un echilibru intre plante (producatoare de oxigen solvit) si pesti, melci si alte vietuitoare ce consuma oxigenul solvit din apa si elibereaza dioxid de carbon. Si daca tot am vorbit de plante, am sa va spun ca ele se impart in doua categorii: inferioare si superioare .
Cele inferioare sunt bacteriile si nu au clorofila, implicit nu sintetizeaza oxigen, sunt cel putin la fel de importante precum cele superioare. Probabil ca va intrebati de ce? Pai este destul de simplu: aceste microorganisme descompun rezidurile pestilor si plantelor si reprezinta prima veriga in lantul trofic dintr-un acvariu. O parte din substantele rezultate din procesele de descompunere realizate de bacterii sunt folosite de fitoplancton, el reprezentand cea de-a doua veriga in lantul trofic al unui acvariu. Dar ce este fitoplanctonul? Pai de fapt si de drept el este reprezentat de totalitatea algelor din acavriu (si se gaseste in orice acvariu). Ce sunt algele? Algele sunt plante microscopice care se inmultesc prin diviziune directa si plutesc in apa (adica duc o viata planctonica). Desi au o densitatea mai mare decat a apei, ele plutesc datorita cililor cu care sunt prevazute sau a bulelor de aer. Fitoplanctonul este foarte importat intr-un acvariu, daca se inmultesc prea mult sau mor (indiferent de motiv) in masa, cantitatea de oxigen din apa scade. O alta importanta a fitoplanctonului este aceea ca larvele unor pesti se hranesc cu el. Iata cateva din algele cel mai des intalnite in acvariu: algele verzi (Chlorophyceae), algele albastre (Cyanophyceae), alge brune (Phaeophyceae), algele rosii (Rhodophyceae) si diatomeele (Diatomeae) sau algele aurii. In afara de cele verzi, restul sunt daunatoare, insa trebuie avuta grija ca nici cele verzi sa nu prolifereze. Pentru a combate aparitia lor sau a le distruge, reglati intesitatea luminii si/sau folositi subtante chimice concepute special (cereti inainte sfatul unui specialist). Exista si alege special cultivate in acvariu (Nitella flexilis), ele sunt folosite ca suport pentru depunerea icrelor, in cazul pestilor ovipari.
Plantele superioare se impart si ele in mai multe categorii, in functie de modul lor de viata: plante submerse (traiesc sub apa ), plante plutitoare (traiesc pe suprafata apei) si plate emerse (acestea se fiseza de solul acavariului si ies afara din apa). Plantele submerse elibereaza aproape intreaga cantitate de oxigen in apa, lucru pentru care sunt folosite cel mai des la amenajarea unui acvariu. Plantele plutitoare au radacina in apa si frunzele plutesc pe suprata ei, impiedicand patrunderea luminii in acvariu, fapt pentru care nu sunt prea apreciate si implicit folosite in acvaristica. Dar pentru ca au si ele frumuestea lor, in acavristica se folosesc speciile mici, ca: Lemna trisulca, Lemna minor, Lemna gibba, Sirodella polyrrhiza sau Azzola caroliniana. Atentie, sunt plante care se inmultesc usor, va recomand ca o data pe saptamana sa mai eliminati din ele. Oxigenul produs de ele este eliberat in aer, acesta fiind un alt dezavantaj al lor. Daca plantele plutitoare sunt folosite in proportie mica, plantele emerse nu sunt folosite deloc in acvaristica. Acestea au radacina mare si infipta adanc in nisip, tulpina lunga si frunzele mari iesind din acavriu. Ele se folosesc la amenajarea de paludarii sau iazuri.
Alegerea plantelor ce se protrivesc pentru acvariu dumneavoastra se poate face din magazine specializate, sub asistenta unui specialist si se face in functie de marimea acvariului, sistemul de iluminat si a speciilor de pesti pe care ii aveti sau urmeaza sa ii achizionati. Trebuie avuta in vedere atat necesitatile fizico-chimice (pH,duritate,temperatura) cat si pestii ce urmeaza sa ii introduceti in acvariu. Ce inseamana asta? Pai nimic mai simplu. Valorile pH-ului, duritatii si temperaturii plantelor trebuie sa fie aproximativ identice cu cele ale pestilor ce vor popula acvariul. Un alt criteriu este acela ca daca pestii dumneavoastra au obiceiul sa sape gropi (ciclizi) sau sa scurme solul acvariului (carasi, anumite specii de „sanitari”), trebuie sa alegeti plante cu radacini rezistente (la ciclizi se recomanda plantarea lor in ghivece). Nu uitati ca unele specii de pesti mananca si plante, fapt pentru care trebuie sa alegeti plante cu frunze groase, mari si rezistente. Iata cateva grupari de plante recomandate de Kaszoni (in ani 70) in functie de pesti care urmeaza sa ii introduceti in acvariu:
grup asiatic pentru anabantide: specii de Ambulia, feriga de apa (Ceratopteris), Hygrophila polisperma, specii de Cryptocoryne, iar ca plante plutitoare Pistia sau forma plutitoare a ferigi de apa;
grup asiatic pentru specii de Puntius: specii de Vallisneria, Ambulia, Cryptocoryne, Hygrophila, Acorus;
grup Asiatic pentru alte ciprinide (Danio, Esomus, Rasbora): specii de Ambulia, Nitella, Hygrophila, Vallisneria, Pistia;
grup Asiatic pentru ciclide (Etroplus): specii de Cryptocoryne si de Vallismneria;
grup African pentru ciclide ce scormonesc solul: specii de Valisneria, specii de Aponogetun, feriga de apa submerse;
grup sud-african pentru ciprinide si ciprinodontide ovipare: specii de Vallisneria, feriga de apa, Aponogetum, Nitella, Riccia, forme de ferigi plutitoare;
grup sud-african pentru caracid si ciclide mici: specii de Cabomba, Myriophyllum. Elodea, Heteranthera (Alternathera), Ludwigia si Vallisneria.
grup sud-american care rascolesc nisipul: unele specii de Sagittaria (sadite in ghivece), gramezi de Elodea ne sadite,la suprafata apei Azzola, Eichhornia;
grup sud-american pentru Pterophyllum (scalar), Symphysodon (discus) si Cichlasoma festivum: Vallisneria gigantean, specii de Sagittaria, specii de Echinodorus;
grup din America de Sud si Centrala (vivipari): specii de Myriophyllum, Cabomba, Nitella, Riccia, Ludwigia, Azolla, feriga plutitoare.
Probabil ca veti spune ca nu mai este de actualitatea aceasta lista, iar eu va dau dreptatelucruri au evoluat foarte in ultima 40 de ani de acvaristica, speciile de plante folosite in acvaristica sau inmultit, deasemena au aparut o multime de stiluri de aquascaping, eu am mentionat lista pentru a face o idee, voi sunteti liberi sa modificati sa adaugati si sa stergeti in functie de ce va place.
Si plantarea vegetatiei este un proces ce trebuie facut cu mare grija si atentie, pentru a ne bucura de un acvariu frumos si echilibrat. Primul pas in acesta operatiune este spalarea si dezinfectarea plantelor intr-o solutie apoasa de permanganat de potasiu. Odata terminata aceasta operatiune, ar fi bine sa cream o schema a acvariului privita de sus, pentru a ne ajuta la amenajarea lui interioara. Plantarea se face intr-un strat de nisip (desi eu sincer nu o recomand din cauza faptului ca nu da posibilitatea radacinilor sa respire) de circa 3-5 cm sau pietris cu granulatie mica 1-3 mm. Se face gaura cu degetul mare/aratator in sol si se introduce radacina plantei, in ea avand grija ca aceasta sa nu se indoaie. In cazul in care radacina este prea mare, se va taia cu o foarfeca bine ascutita (pentru a se eviata zdrobirea), in asa fel incat sa intre complet in gaura facuta de dumneavoastra.
Plantarea nu se face la voia intamplarii, ci se are in vedere ca plantele sa fie grupate pe specii, dimensiune, iar acolo unde situatia o permite (plante gen Cacomba) se vor grupa mai multe fire intr-o gaura sau ghiveci. Vegetatia se planteaza de regula cu radacina complet acoperita, mai putin in cazul vallisneriei (daca se astupa complet planta se sufoca).
Mai trebuie sa stiti faptul ca in functie de marime, ele vor fi asezate in felul urmator in acavriu: cele inalte in partea din spate, cele medii la mijloc, iar cele mici in fata. De regula partea de centru-fata a acvariului este lasata libera, aceeasta fiind spatiul de inot al pestilor, sau este plantata cu specii mici de plante, care nu vor creste mai mult de 5 cm. Speciile de plante cu frunze late, gen Echinorus amazonicus, vor fi plantate in zona mediana (si central daca se poate) a acvariului, ele avand nevoie de o suprafata mare de dezvolatare. Plantele care necesita mai multa lumina vor fi sadite in zonele intes luminate (de regula portiunea centrala a acvariului). Daca vom popula acavriul cu carasi sau ciclide, este bine ca plantele sa fie plantate in ghivece, pentru a preintampina scoaterea lor din radacina.
Probabil ca nu de putine ori v-ati gandit sa va achizitionati un acavariu, insa cu siguranta nu ati stiut de unde sa incepeti, fapt pentru care in cele ce urmeaza am sa incerc sa va prezint cateva reguli de baza in opinia mea pentru a face o achizitie buna.
Prima problema care ar trebui mentionata este marinea acvariului. De cele mai multe ori cei ce isi cumpara un acvariu se gandesc sa achizitioneze unul mic, gandindu-se ca daca este mic este si usor de ingrijit. Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa, cu cate este mai mic acvariu cu atat este mai usor de destabilizeat si implicit presupune mai multa munca din partea dumneavoastra pentru intretinerea lui, (schimburi dese de apa, spalarea filtrului mai des, sifonare pietrisul se efectueaza cu dificultatea sau chair deloc).
O alta problema de care se lovesc cei ce isi doresc un acvariu este este forma acestuia. Cei mai multi isi doresc un bol cu un peste auriu precum cel vazut in desenele animate “Tom si Jery”, din pacate acest tip de acvariu nu este deloc indicat. Desi este foarte aspectos acest tip de acvariu este foarte putin recomandat, el daunand in primul rand sanatati pestilor din acvariu. Acestia au tendinta de a innota in cerc, astfel dezvoltandu-si doar muculatura de pe o parte, in timp ce musculatrutara de pe partea opusa se atrofiaza. Deasemenea pestele este foarte stresat de faptul ca toate liniile de camp magnetic pe care le emit acestia pentru a se orineta, se reflecta asupra lui datorita formei concave a sticlei, scurtand considerabil viata acestuia. Ca o concluzie v-as recomanda acvariile cu forma de paralelipiped dreptunghic.
De foarte multe ori se doreste introducerea acvariul intr-o nisa, in mobila, in perete, insa se omite faptul ca acvariul nu trebuie sa fie expus la razele solare sub nici o forma si nu trebuie sa stea langa fereastra, balcon, etc. Lumina excesiva favorizeaza dezvoltarea algelor care vor sufoca atat plantele cat si pesti la un moment dat.
Acavriu trebuie sa fie utilat complet, asta presupanand sa aibe cel putin un filtru mecanic (un burete conectat la o pompa de aer printr-un furtun), o sura de iluminare din fabrica sau artizanala, o pompa de aer si nu in ultimul rand un capac. Filtru filtreaza apa retinand microparticulele de care vorbeam ceva mai sus (exista mai multe tipuri de filter, nu intru in amanunte). Pompa ajuta la aerarea apei prin agitare astfel asigurand oxigenul necesar pentru viata pestilor si a plantelor. Sistemul de iluminat se fixeaza pe capac, dar mai nou pe piata sunt si sisteme suspendate excluzand astfel prezenta capacului. Capacul are atat functia de suport pentru sursa de lumina cat si ca forma de izolare termica limitand evaporarea excesiva a apei din acvariu, dar sa nu uitam ca exista si pesti mai saltareti care au obiceiul sa sara din acvariu. Desi nu l-am mentionat mai sus veti avea nevoie obligatoriu de un termometru cu ajutorul caruia veti putea monitoriza temperatura apei din acvariu si va recomand un termometru interior pentru a fi cat mai precis.
Pentru ca tot am vorbit de aparatura trebuie sa stiti cateva lucruri elementare despre fiecare, pentru a putea fi siguri ca puteti obtine rezultate bune in cresterea plantelor si apestilor. Intrebati vanzatorul capacitatea bazinului in litri (apa efectiva) pe care o are bazinul ce vreti sa il achiztionati. Odata aflat volul acvariului uitativa la sitemul de ilumina, in general se calculeaza 1W pentru fiecare litru de apa, si intrebati daca puteti adauga si scoate din surse (indifferent ca sunt neoane sau becuri), deasemenea sistemul de iluminat trebuie sa produca lumina calda (galbena). Sistemul de filtrare cel mai efficient este cel ce face si filtrare chimica, nu numai biologica sau mecanica, mai precis, este indicat sa cuprinda si carbine activ (hidrofil). Debitul de apa pompata de acesta trebuie sa fie cel putin dublu volumului de apa al acvariului si trebuie sa prezinte un sistem de reglare al acestuia, in caz contrar ati putea extenua pesti obligandui sa inoate contra unui current puternic de apa.
Alte ustensile necesare acvaristului ar fi un furtun de sifonat sustratul, un razuitor magnetic si de un mincioc de marime protrivita, pentru a prinde pesti mai usor, dar si pentru a nu risca raninrea lor. Daca cei mai multi stiu cei ala un mincioc si cum arata, cu siguranta nu toti stiu ce semnifica sifonarea sustratului. Ei bine, este un proces prin care odata cu apa veche din acvariu sunt scoase si o mare parte de resturi rezultate in urma proceselor bilogice din acvariu dumneavoastra. Razuitorul magnetic se foloseste la inlaturarea algelor ce se depun pe geam si este alcatuit din 2 magneti, unul sta pe partea exterioara a geamului si are o suprafata neteda pentru a nu zgaria geamul, iar celalalt pe partea interioara a geamului avand o suprafata abraziva pentru a inlatura algele de pe geam, sustitandu-se unul pe celalat datorita fortelor de atractie dintre ei.
Daca ti-ai cumparat un acvariu este obligatoriu sa iti cumperi substrat (pietris se foloseste de regula) el ajuta la fixarea plantelor si nu lasa microparticulele rezultate din descompunerea excrementelor pestilor, din descompunerea mancarii sau a plantelor moarte sa circule libere prin apa. Aceasta regula se aplica numai in cazul in care acvariu nu va fi folosit pe post de carantina sau maternitate. Pentru a intampina alte confuzii vin cu precizarea, ca nu poate fi un altfel de pietrisi sau nisip decat de rau sau specil. ceretii vanzatorului substrat pentru plante si/sau pietris de rau cu granulatie intre 1-3 mm.
Inainte de a achizitiona ceva asigurati-va ca vi se ofera garantie, am intalnit cazuri in care produsul nu a functionat, sau acvariu a curs de la prima umplere (era de firma).
Dupa ce ati trecu de faza cu achizitionarea acvariu va trebui sa treceti la achizitionare pestisorilor si a plantutelor, insa despre toate acestea vom vorbi intr-un articol viitor.
Pestii si plantele se impart in trei mari categorii: pesti de apa dulce, pesti de apa salmastra si pesti de apa sarata (marini), insa noi nu vom trata decat pestii de apa dulce in acest articol. De cele mai multe ori, apa de la robinet nu este propice dezvoltarii mediului din acvariu, deci implicit al pestilor si al plantelor. Din aceaasta cauza, in functie de necesitati, se porcedeaza la dedurizare (scadearea duritatii apei), durizare (cresterea duritaii apei), decantare (se lasa apa cel putin 24 de ore in vase neacoperite pentru eliminarea surplusului de clor din apa de robinet), etc. Se mai pot intrebuinta si alte surse de apa pentru acvariu, cum ar fi: apa de ploaie sau apa rezultata din topirea zapezii, insa trebuie avut grija ca zona de colectare sa fie o zona cu aer putin poluat. De asemenea, mai poate fi folosita apa colectata din rauri si lacuri, dar ea trebuie tratata inainte de folosire, pentru a preintampina introducerea daunatorilor (paraziti, microorganisme sau alge) in acvariu.
Pentru a putea creste pesti si plante ornamentale intr-un acvariu, trebuie sa tinem cont de trei proprietati fizice ale apei: temperatura, culoare si miros.
Temperatura apei din acvariu depinde in mare masura de temperatura ambientului inconjurator (camera unde este amplasat), crescand sau scazand odata cu aceasta. Atat plantele, cat si pestii, au anumite necesitati termice in functie de zona climaterica de unde provin, ele putad fi asigurate cu ajutorul incalzitorului (simplu sau cu termostat) si fiind masurata cu termometre speciale, amplasate in interiorul acavariului (termometru classic) sau pe peretele acestuia (termometru digital). Eu unul, va recomand incalzitorul cu termostat, pe langa faptul ca este mai practic, el este cel mai in masura sa va asigure o temperatura constanta in acvariu, stiindu-se faptul ca variatiile de temperatura sunt daunatoare atat pestilor cat si plantelor. De asemenea, se stie faptul ca apa nu este un conducator termic bun, cu cat acavariul este mai mic, implicit masa de apa este mai mica, cu atat se va raci mai usor, fapt pentru care va recomand ca acvariu sa fie acoperit (sa aiba capat).
Culoarea apei este si ea un factor important in fericirea pestilor tai din acvariu. In functie de provenienta pestilor, culoarea apei se modifica. De exemplu: daca pestisorul provine din apele unor rauri curate, el are nevoie de o apa cristalina, curata, proapata (cea mai apropiata de aceste conditii este apa de robinet, dedurizata sau amestecata in unele cazuri cu apa distilata), daca pestisorul provine din apa statatoare (continut mare in substante de natura organica), el va prefera apa usor colorata in galben-brun (se poate optine prin filtrarea ei printr-un strat de turba) sau verzuie (se poate obtine prin adaugarea catorva picaturi de tripaflavin, substanta ce are si actiuni terapeutice in anumite boli). Desi pestii au aceste necesitati, trebuie mentionat faptul ca atunci cand apa capata o culoare verde-inchis (o inmultire excesiva a algelor verzi) sau cea albicioasa sau laptoasa (o inmultire a unor microorganisme precum infusoria sau rotatoria, ori o incorecta spalare a substratului din acvariu), trebuiesc luate masuri urgente pentru a elimina aceste neajunsuri ce pot dauna pestilor. Mai trebuie mentionat faptul ca, culoarea bruna a apei indica o apa acida (acidifiata). Toate aceste neajunsuri se pot corecta printr-o schimbare partiala de apa, sau printr-o tratare chimica a apei. In cazul apei verde-inchisa, se procedeaza la o schimbare partiala de apa si/sau tratare cu sunbstante chimice ce omoara si inhiba dezvolatrea algelor. In cazul inmultirii microorganismelor sau spalarii necorespunzatoare a substratului, se va proceda la o sifonare (implica si un schimb de apa partial) a solului, pentru indepartarea resturilor organice din sol si spalarea filtrului. In cazul apei brune, se va proceda la o schimbare partiala de apa sau la adaugarea unor substante de scadere a aciditatii.
Toata lumea stie ca apa este inodora, insa in cazul acvaristicii, de foarte multe ori, apa capata miros. Din cauza acumularilor de substante organice in descompunerile din acvariu, apa acapata un miros puternic de putrefactie, din motivul gazelor rezultate (metan, hidrogen sulfurat, amoniac, etc.). De aceea, se recomanda schimbarea (partiala) de apa periodic, la intervale nu mai mari de doua saptamani.
Ce puteti face in cazul in care observati ca apa a capatat un miros urat? Se va proceda la intensificarea aerisiri apei si la filtrea apei din acvariu cu un filtru cu carbune hidrofil (i se mai spune uzual si carbune activ). Carbunele hidrofil se gaseste in comert sub mai multe forme (granule de carbune sau burete imbibat cu carbune) si are rolul de a absorbi atat gazele toxice eliberate in apa, cat si mirosul neplacut al acesteia. Trebuie mentionat ca buretele imbibat cu carbune se schimba la interval de circa o luna, maxim o luna jumate si carbunele hidrofil sub forma de granule la circa trei luni.
Daca proprietatile fizice sunt usor de observat, ei bine nu se poate spune acelasi lucru despre proprietatile chimice ale apei din acvariu.
Dupa cum bine stim cu totii, fara oxigen nu exista viata, dar de unde oxigen in apa, si cu atat mai mult in acvariu? In natura oxigenul solvit din apa, apare ca rezultat al fotosintezei plantelor acvatice pe de o parte, iar pe de alta parte, ca rezultat al valurilor, vantului sau al ploilor (agitarea apei duce la cresterea continutului de oxigen solvit al acesteia. Ca si in cazul naturii, in acvariu exista doua surse de oxigen, una este fotosinteza platelor acvatice (ce consuma dioxidul de carbon din apa si elibereaza oxigen) si a doua este instalatia de aerisire, ce produce agitaia apei din acvariu. In ultima vrem s-a reiterat ideea cum ca aerarea cu ajutorul valurilor facute de un filtru, ce se afla foarte aproape de suprafata apei este multa mai eficienta decat cea facuta de pompa de aer. Nu are sens sa va pun cum se calculeaza continutul de oxigen solvit din apa si cat contine un litru de apa, insa am sa va spun ca temperatura si cantitatea de oxigen din apa sunt interdependente, ca cu cat temperatura este mai mare, cu atat scade si continutul de oxigen din apa si invers.
10 grade Celsius
11,25 mg de oxgen solvit/litru
15 grade Celsius
10,06 mg/litru
20 grade Celsius
9,09 mg/litru
25 grade Celsius
8,26 mg/litru
30 grade Celsius
7,52 mg/litru
De regula, acvarofilii recomanda o cantitate de 5-8 mg/litru de oxigen solvit. Oxigenul consumat este inlocuit cu ajutorul filtrului cum am spus mai sus sau instalatiei de aerare, insa trebuie avut in vedere ca o pulverizare fina a bulelor de aer inbogateste apa cu 3,3 mg/litru, in timp ce una cu bule mari cu 1,5 mg/litru. Bine, bine, dar o sa a intrebati cum puteti determina cantitatea de oxigen solvit din apa? Ca si in cazurile precedente si in cele ce vor urma exista o rezolvarea reativ simpla, exista in comert truse speciale pentru determinarea acestuia si de asemenea si substate care sa imbogateasca continutul de oxigen solvit al acvariului dumneavostra, sau printr-o simpla observare a pestilor, de regula daca pesti stau la suprafat apei si respira anevois atunci trebuie obligatoriu sa interveniti (atentie exista si specii care traies in apele superioare in mod obisnuit).
Ce este duritatea apei? Aveti drepatate, am vorbit intr-un parafgaf mai sus, desprea ea insa nu am precizat ce semnifica ea. Duritatea generala a apei este concentratia de saruri de calciu (Ca) si magneziu (Mg) dizolvatate in apa si se masoara in grade de duritate. Exista mai multe sisteme de masurare:
– grade frantuzesti (dTH) = 10 mg/l de carbonat de calciu (CaCO3);
– grade englezesti (dGH) si nemtesti (dDH) = 10 mg/l de oxid de calciu (CaO),insa in acavaristica se lucreaza cu cele germane. Dupa cum am mai spus, nu vreau sa intru in amanunte, drept urmare am sa trec la o clasificare a tipurilor de apa in functie de duritate:
– apa foarte moale = maximum 4 dGH;
– apa moale = 4-8 dGH;
– apa medie = 8-12 dGH;
– apa dura = 12-20 dGH;
– apa foarte dura = peste 20 dGH
Ce este peste aceasta valoare nu ne mai intereseza, pentru ca majoritatea pestilor nu suporta duritati mai mari. Duritatea carbonatilor (sau temporara) se refera numai la prezenta carbonatilor si bicarbonatilor, nu si la calciu si/sau magneziu. Variaza in functie de bioxidul de carbon (CO2) dizolvat in apa. Se masoara in:
– grade frantuzesti (dTAC);
– grade englezesti/nemtesti (dKH).
Cele mai multe kituri de masurare a duritatii carbonatilor exprima dKH. Aceasta duritate se poate scadea printr-o manevra simpla, si anume prin fierbere. Ca si in cazul duritatii generale, se masoara cu ajutorul testelor speciale din comert si se ajunteaza cu substante chimice ce la gasiti in megazinele specializate.
Ce este pH-ul apei? O alta intrebare legata de chimia apei de acvariu si nici prin cap nu iti trecea la ora de chimie ca o sa iti trebuiasca vreodata sa stii ce este ala pH. Pe scurt pH-ul indica prezenta inonilor de hidrogen (H+) in apa. Se masoara pe o scara de la 1 (mediu acid) la 14 (mediu bazic sau alcalin), iar valoarea 7 indica un mediu neutru. Nu am sa va umplu capul cu reactiile care au loc si am sa va spun ca in acvaristica se lucreaza cu valori cuprinse intre 5 si 9, ce este sub 5 sau peste 9 sunt cazuri rarisime, ele fiind toxice pentru majoritatea pestilor. Intr-un acariu, valoarea pH-ului nu ramane constanta ci se modifica tot timpul, in functie de procesele biologice care au loc in acvariu. Iata o incercare de clasificare a tipurilor de apa, in functie de pH:
– apa foarte acida < 5,5
– apa acida = 5,5-6,5 pH
– apa slab acida = 6,5 – 7
– apa neutra = 7
– apa slab alcalina (bazica) = 7 -7,5
-apa alcalina =7,5 – 8
-apa foarte alcalina = 8-9
Desi pH-ul apei din acvariu este foarte important asta nu insemna ca trebuie sa il masuram zilnic, insa trebuie avut in vedere cateva indicii ce ne-ar putea duce cu gandul ca s-a modificat pH-ul. Aceste mici indicii sunt: agitatia pestilor (pont: nu te apropia de bazin, studiazai de la distanta), palirea culorilor corpului lor, ingalbenirea plantelor si nu in ultimul rand, schimbarea culorii apei. Testarea pH-ului se face cu teste de pH, iar modificarea lui cu substante de crestere sau micsorare in functie de nevoi. In lipsa unui test pentru pH, se poate folosi unul pentru KH. Duritatea carbonatilor (KH) stabilizeaza valoarea pH-ului. Procesele de degradare biologica si consumul de bioxid de carbon de catre plante afacteaza deseori capacitatea de tamponare a apei (valoarea KH). O valoare scazuta a KH duce la variatii puternice ale pH-ului (acidifierea apei). In acvariile noastre, o valoare a KH intre 5 si 10 dKH asigura un pH stabil si o crestere viguroasa a plantelor.
Acesti trei parametri Gh, pH si Kh sunt indetedependenti nu incercti sa faci experimente pe seama lordaca nu aveti experienta. Daca se modifica unul automat il modifici mai mult sau mai putin si pe celalalt. Sa presupunem ca ai nevoie de o apa mai acida, cum poti face aceasta cresterea a aciditati fara sa bulversezi acvariul. Ai doua variante poti introduce CO2 in apa cu ajutorl unei instalatii de fertilizare din comert sau poti introduce o bututuga ce va elibera in timp achizi humici in apa. Prin introducerea de CO2 si in urma unor reactii chimice, nu intru in detalii, se va forma acid carbonic astfel va creste aciditatea apei din acvariu, insa dupa cum spuneam si mai sus, atentie mare metoda cu CO2 atrege dupa sine scaderea Kh-ului.
Pentru cresterea Gh-ului puteti apela la CaCO3, mai exact puneti o jumate de lingurita la 100 de litri de apa, substanta o puteti procura din farmacie, dejavantajul consta in faptul ca va creste si Kh-ul apei cu cel putin 1 grad. in ceea ce priveste scaderea Gh-ului este ceva mai problematica necesitand o intalatie de osmaza inversa sau prin adaugare de apa distilata. Kh-ul se poate creste prin adaugarea de o lingurita de bicarbonat de sodiu (NaHCO3) la o suta de litri de apa.
O alta problema cu care ne confruntam destul de des legata de calitatea apei este prezenta sau lipsa acizilor taninici si a subtantelor humice. Ei pot fi benefici pestilor si plantelor, insa pot avea si actiuni distructive asupra lor. In apele naturale provin din frunzele cazute din copaci, scoarta sau radacinile acestora si sunt caracteristice apelor tropicale cu vegetatie luxurianta. Acizii humici, cat si cei taninici actioneaza in acelasi mod ca si rstul acizilor, adica precipita proteinele din solutiile neutre sau acide, formand compusi insolubili. Aceste substante, la unele specii de pesti au efect benefic, adica ii protejeaza de anumite bacterii la care sunt sensibili, drept urmare nu este bine sa lipseasca din acvariu aceste substante (trebuie avut in vedere zona de provenienta a pestelui, de ex. Amazon). Aceste substante nu apar in bazin de la sine si trebuiesc adaugate (se gasesc in comert), insa trebuie avut grija san nu fie in exces, pentru ca pot deveni daunatoare. In cazul in care apa contine in exces acizi humici si taninici spermatozoizii isi pierd mobilitatea, membranele icrelor se ingroasa, lucru care ar putea aduce la nefecundarea lor si prin urmare, esuarea procesului de reproducere. In cazul in care ati pus prea multa substanta, puneti in functiune filtrul cu carbune hidrofil pentru eliminarea acestora si adaugati in apa solutii ce contin vitamina B, pentru eliminarea factorul de stres (ele de regula au si actiuni terapeturice asupra tegumentului pestilor).
In acvariu pot ajunge accidental sau din nestinta substante toxice, lucru care duce la otravirea pestilor si implicit la moartea lor. Iata cateva simptome pe care le manifesta pestii in caz de otravire: lipsa poftei de mancare, stare depresiva de indifereta sau agitate, frica excesiva. Una din cele mai frecvente substante cu care se confrunta acvaritul este clorul gazos, ea ajunge in acvariu odata cu schimburile de apa, din cauza faptului ca pentru dezinfectarea apei pe care o bem si noi se foloseste clor in stare gazoasa (0,25 mg/l). In momentul iesiri din robinet, apa contine 0,1 mg/l de clor, iar aceasta doza poate fi fatala petru majoritatea speciilor de pesti, daca acvariul nu este amenajat cu plante si sol (in cazul in care are atat plante cat si sol, doza trebuie sa fie mai mare). Pentru a elimina clorul, sunt mai multe posibilitati: una ar fi fierberea apei, insa in cazul bazinelor mari este destul de dificil de realizat, o alta posibilitate este lasarea apei la decantat in recipiente neacoperite (agitate apa inainte de utilizare pentru a desprinde bulele de clor gazos ce se depun pe pereti vasului), se mai pot folosi si substante speciale ce se gasesc in comert insa unii acvariti nu le recomanda (folosirea lor creste cantitatea de sulf din apa).
O alta substanta ce poate provoca otravirea pestilor si are ca sursa apa de robinet sunt compusii fenolici. Acesti compusi sunt folositi la etanseizarea conductelor de apa si sunt foarte toxici, este suficient 0,1 mg/l de clorfenol si va putei lua adio de pestisorii dumneavoastra. Din fericire, astfel de cazuri sunt rare, ele se intalnesc mult mai fecvet atunci cand se foloseste apa de rau, datorita deversarilor accidentale sau intetionate ale frabricilor.
De asemenea, trebuie avuta in vedere existenta acvariului, atunci cand vreti sa folositi insecticide sau pesticide, ele putand ajunge in apa acvariului prin intermediul instalatiei de aerare. Pestii pot muri si daca consuma hrana vie ce a fost supusa la insescticide sau a intrat in contact cu pesticidele plantelor. O alta substanta otravitoare poate fi nicotina, care intr-o concentratie de 10 mg/l provoaca moartea pestilor (nicotina poate ajunge prin intermediul instalatiei de aerare in acvariu, fum de tigara si nu numai).
O alata sursa de toxicitate cu care se confrunta frecvent acvaristul este amoniacul (NH4) rezultat in urma descompunerii reziduurilor de materie organica din acvariu. Bacteriile Nitrosomonas descompun la randul lor amoniacul in nitriti (NO2-) care sunt mai toxici decat amoniacul, insa ciclul nu se opreste aici, si nitriti sunt oxidati la nitrati (NO3-), deasemea toxici si ei,astfel avem trei substante toxice concomitent in acvariu. Desi nitratii au si rol de ingrasamant pentru plantele acvatice, ei nu sunt consumati in totalitate, drept urmare se rocamanda la cel mult doua saptamani un schimb partial de apa, eu il recomand saptamanal (pana la 25-30 % din volumul bazinului).
Cilul amoniacului (NH4) in acvariu
Cu o toxicitate la fel de mare sunt sarurile unor metale. Am sa incerc sa va fac o clasificare in functie de toxicitatea lor: extrem de toxice sunt cuprul, zincul, argintul si mercurul; toxice sunt plumbul, nichelul, cromul trivalent, staniul, cadmiul; mai putin toxice sunt fierul, cromul hexavalent, manganul, cobaltul, litiul; si netoxice sunt: calciul, magneziu, sodiul, potasiul, bariul si strontiul. De exemplu, 2 mg/l de sulfat de cupru provoaca moartea pestilor in circa 20 de ore. Trebuie sa tineti cont ca apa cu care umpleti acvariul sa nu provina din cazane de baie (boiler)-aceste bazine sunt facute de regula din aliaje de cupru sau cositor.
Cu siguranta ati auzit pareri pro si contra referitor la folosirea sarii de bucatarie in acvaristica. Intr-adevar, mai toti acvarofilii o recomanda si iata si cateva sfaturi referitoare la aceasta problema. Se dozeaza o lingurita la 10-15 litri de apa (acvavarifilii nu s-au decis care ar fi concentratia optima), insa trebuie sa aveti in vedere speciile de pesti ce sunt gazduite de acvariul dumneavostra. In ce sens? Daca aveti in acvariu ciclide, sarea nu este recomandata deoarece ei iubesc apa acida, lipsita de saruri (la pestii ce au nevoie de un mediu acid evitati folosirea sarii de bucatarie), daca aveti spre exemplu Molly, aceasta specie are nevoie de sare (de preferat ca atunci cand luati o asemenea hotarare sa va informati despre zona de provenienta a speciilor din acvariu dumneavoastra). Nu se foloseste sarea fina din comert, ci cea gema, care este recomandata la muraturi. De asemenea, nu se pune ca atare in apa, ci se face o solutie prin fierbere, dupa care se lasa la racit si se toarna doar solutia, avand grija ca impuritatile sa ramana pe fundul vasului de fierbere (sarea gema contine multe impuritati). Desi este recomandata sarea de bucatarie,are atat avantaje cat si dezavantaje:
Avantaje:
– opreste dezvoltarea excesiva a bacteriilor implicate in ciclul azotului, reduce si chiar elimina toxicitatea provocata de nitriti;
– opreste dezvoltarea si/sau omoara unii paraziti periculosi;
– intretine mucusul natural al pestilor, ferindu-i astfel de unele boli;
– reduce pH-ul;
– inhiba dezvoltarea exagerata a unor alge microscopice. Dezavantaje:
– inhiba dezvoltarea multor plante;
– daca este folosita mult timp poate sa arda branhiile unor specii, provocandu-le slabirea, apoi moartea;
– multe saruri alaturate in mod natural sarii de bucatarie sunt toxice si pot produce moartea pestilor.
Daca tot ce v-am spus pana acum v-a speriat, tin sa va spun ca este doar inceputul. Nu vreau sa va sperii, insa trebuie sa constientizam ca atat pestii cat si plantele din acvariul duneavoastra au viata. Daca nu va simtiti in stare, mai bine renuntati la prezenta acvariului in casa dumneavoastra sau angajati un specialist.
Inca de la inceput tin sa mentionez ca exista doua mari ramuri de dezvoltare a acvaristicii si anume una in care se foloseste apa dulce rezultand astfel acvarii de apa dulce si una in care se foloseste apa marina. Pentru inceput vom trata doar acvariile de apa dulce, atat din cauza faptului ca sunt cele mai populare la noi in tara, dar si din cauza faptului ca un acvariu marin este destul de costisitor si nu si-l poate permite oricine. Deasemenea exista o lipsa de materiale si cunostinte in ceea ce priveste acvariile marine fapt ce face si mai dificila dezvoltarea si popularizarea acestei ramuri, insa cu certitudine odata cu cresterea nivelului de trai va incepe sa se dezvolte si aceasta ramura.
Cu siguranta v-ati intrebat cand si cum a aparut acvaristica? Ei bine, am sa va arat in cateva randuri de cand se stie si se practica aceasta indeletnicire. Sapaturile arheologice au adus la iveala faptul ca in urma cu 5000-6000 de ani in Egiptul antic se practica aceasta ocupatie. In timpul sapaturilor arheologice sau descoperit vase special concepute pentru pastrarea si cresterea pestisorilor ornamentali, originari din bazunul hidrografic al Nilului. De asemenea, in timpul invaziei europenilor, in Mexic, la curtea imparatului Montezuma, a fost descoperita o gradina zoologica de o frumusete nemaivazuta pana atunci de catre europeni. In jurul palatului erau bazine special concepute atat pentru cresterea pestilor destinati consumului, cat si pentru cea a pestilor ornamentali. Langa Pompei, in Italia, au fost descoperite piscine ornamentale, in jurul palatelor care pot fi considerate precursoare ale acvariilor de astazi. Si nu in ultimul rand, China, cea care este considerata tara de origine a acestei ocupatii, datorita vechimei, dar mai ales datorita faptului ca aici sau facut primele experimente in obtinerea unor noi varietati de pesti ornamentali. Din pacate nu am reusit sa gasesc nici o imagine in care sa fie evocate cele spuse mai sus.
Acvaristica intre pasiune si manie 